© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Jubileul Milostivirii şi îngrijirea creaţiei într-un interviu luat Cardinalului Stella (I)[2016-01-10]Preotul nu se poate lipsi de confesional, "locul sfânt" în care milostivirea lui Dumnezeu se întâlneşte cu fragilitatea umană. Cu atât mai mult în Anul Jubiliar, preotul este chemat să redescopere acest aspect al slujirii sale şi să îl trăiască cu disponibilitate deplină, subliniază într-un interviu acordat ziarului L'Osservatore Romano Cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregaţiei pentru Cler. Vă oferim astăzi prima parte a interviului, după traducerea realizată de pr. Mihai Pătraşcu, publicată pe Ercis.ro.- "Un preot care nu este milostiv face atât de mult rău în confesional", a avertizat recent Papa. Credeţi că preoţii sunt suficient de formaţi pentru această slujire? - Ar fi suficient de amintit ceea ce acelaşi Papă Francisc a scris în Evangelii gaudium: credincioşii nu încetează niciodată să fie discipoli pe drum şi, de aceea, "preotul, ca şi Biserica, trebuie să crească în conştiinţa nevoii sale permanente de a fi evanghelizat". Niciun preot nu se poate simţi scutit de obligaţia unei formări permanente, care să reînnoiască acel "iată-mă" al său şi să-l umple cu nou elan. Şi cu privire la milostivire, toţi avem nevoie să fim încontinuu evanghelizaţi. În Anul Sfânt extraordinar, aceasta înseamnă a învăţa din nou de la Inima lui Cristos, chip al milostivirii Tatălui. Noi nu suntem niciodată gata pentru aceasta, deoarece în păstor revine mereu ispita de a trebui "să aranjeze" lucrurile, de a trebui să legifereze şi să stabilească norme. Uneori neliniştea controlului sau a gestionării lucrurilor îl conduce pe preot să devină un "om al regulilor", asigurat comod de propriile scheme, în loc să fie disponibil cu bucurie Duhului. Astfel, chiar fără să vrea, el poate să devină înclinat să judece, să îi fie greu să fie animator al diferitelor sensibilităţi, să nu reuşească să admită diversitatea de opinii şi, la sfârşit, să acţioneze după criterii de dreptate umană, devenind astfel un rigid "controlor al harului divin", în loc să fie un instrument al iubirii lui Dumnezeu. Însă milostivirea lui Dumnezeu depăşeşte criteriile inimii umane şi aceasta trebuie să fie şcoala permanentă a slujirii sacerdotale. - Cum poate un preot să exprime concret milostivirea lui Dumnezeu? - Preotul, prin darul primit şi desigur nu prin meritele sale, este un slujitor al milostivirii divine. El o manifestă lumii înainte de toate trăind, în propriul trup, frumuseţea şi în acelaşi timp "drama" acestui paradox: este un păcătos chemat să împartă milostivirea lui Dumnezeu altora, un om rănit care, odată vindecat de untdelemnul harului lui Dumnezeu, face să coboare această ungere asupra poporului care i-a fost încredinţat. Aşadar, în primul rând, preotul trebuie să trăiască în propria experienţă personală harul iertării, altminteri cu greu va reuşi să comunice dorinţa lui Dumnezeu de a ridica din nou viaţa noastră din noroiul păcatului. Experimentând personal duioşia lui Dumnezeu, milostivirea poate să devină trăsătură distinctivă a slujirii sale. Acest lucru se poate exprima în moduri diferite. Aş vrea să subliniez trei: confesionalul, efectele sociale, raporturile personale. - Să începem de la primul. Astăzi preoţii dedică timp adecvat slujirii confesionalului? - Aş spune că este necesar, pentru preoţi, să se îndrăgostească din nou de slujirea reconcilierii, dedicând timp, spaţii şi inimă penitenţilor care doresc să se întoarcă la Dumnezeu. Nu va fi niciodată irosit timpul pe care un preot îl petrece în confesional, punându-se la dispoziţie pentru ascultare, dacă e posibil şi cu orare şi modalităţi precise. În acest loc sfânt este posibilă întâlnirea dintre fragilităţile umane şi milostivirea lui Dumnezeu care atinge, vindecă şi ridică. Pentru a media frumuseţea acestei întâlniri, preotul este chemat să îl primească pe penitent cu blândeţe, să aibă delicateţe în tratare şi în cuvinte, să încurajeze şi să ridice persoanele. Deşi arată cu fermitate calea care trebuie urmată, niciodată nu trebuie să descurajeze sau să umilească ci, mai degrabă, să permită ca să ajungă la persoane duioşia lui Dumnezeu care însănătoşeşte şi vindecă. Papa Francisc, cu o imagine foarte eficace, a afirmat că "scaunul de Spovadă nu trebuie să fie o sală de tortură ci locul milostivirii Domnului". În acest Jubileu să ţinem aşadar bisericile deschise şi să dedicăm timp în confesional. Să îi invităm pe credincioşi să se reconcilieze cu Dumnezeu, cu ei înşişi şi cu fraţii; să îi aşteptăm cu braţele deschise şi să le permitem să experimenteze frumuseţea îmbrăţişării lui Dumnezeu. Să ne amintim că "fiecare duhovnic va trebui să îi primească pe credincioşi precum tatăl din parabola fiului risipitor" şi să fie "mereu, pretutindeni, în orice situaţie şi în pofida a toate, semnul primatului milostivirii". Acesta este primul mod pentru a manifesta milostivirea lui Dumnezeu lumii. (Sursa: ERCIS.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1716, Ultimul acces: 2026-10-15 14:38:21
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
